Șapte secole de istorie aurifera

Începuturile: așezarea minieră medievală

Baia de Arieș — cunoscută în documentele medievale sub numele de Offenbánya — este atestată documentar în anul 1308, ca așezare minieră aflată în proprietatea coroanei maghiare. În 1325, regele Carol Robert de Anjou i-a acordat privilegii de oraș minier liber, statut care garanta locuitorilor dreptul de a alege jude propriu, scutiri de vamă și dreptul de a exploata filoanele aurifere din perimetrul stabilit. Alături de Abrud, Zlatna și Roșia Montană, localitatea a făcut parte din nucleul aurifer al Munților Apuseni, așa-numitul „patrulater aurifer”.

Secolele XV–XVII au reprezentat perioada de maximă înflorire: registrele cămării regale consemnează în anul 1487 peste 40 de guri de mină active pe versanții din jurul localității, iar minereul extras era prelucrat în șteampurile acționate de apele Arieșului și ale văii Sartășului. Din această perioadă datează și cele mai vechi galerii păstrate până astăzi, vizibile pe traseul tematic „Drumul aurului”.

Epoca modernă și mineritul industrial

În secolul al XVIII-lea, administrația habsburgică a reorganizat exploatările sub coordonarea Direcției Miniere de la Zlatna, introducând tehnici noi de extracție și prelucrare. Comunitatea moțească a participat activ la evenimentele care au marcat istoria Apusenilor: răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan din 1784 și revoluția de la 1848–1849, când zona a fost parte a Țării Moților apărate de Avram Iancu.

„Munții noștri aur poartă / Noi cerșim din poartă-n poartă” — versurile lui Octavian Goga au descris, generații la rând, paradoxul așezărilor aurifere din Apuseni, între bogăția muntelui și viața aspră a minerilor.

În secolul XX, exploatarea minieră s-a industrializat: uzina de preparare a minereurilor, flotația și galeriile de la orizonturile adânci au dat de lucru, în anii de vârf, pentru peste 1.200 de angajați. În 1998, în semn de recunoaștere a dezvoltării localității, Baia de Arieș a fost declarată oraș prin Legea nr. 11/1998.

Închiderea minei și reconversia

Între 2004 și 2006, activitatea minieră industrială a încetat definitiv, iar perimetrele au intrat în programul național de închidere și ecologizare. Pentru comunitate a urmat o perioadă dificilă de reconversie economică, în care administrația locală a orientat investițiile către infrastructură, servicii publice digitale, valorificarea patrimoniului industrial și turism montan. Muzeul Orășenesc, deschis în actuala formă în 2019 pe strada Principală, adăpostește colecția permanentă „Aurul Arieșului” — unelte, lămpi de mină, eșantioane de minereu și fotografii din arhiva exploatării.

Repere cronologice

• 1308 — prima atestare documentară a așezării miniere Offenbánya.
• 1325 — privilegii de oraș minier liber acordate de Carol Robert de Anjou.
• 1487 — registrele cămării regale consemnează peste 40 de guri de mină active.
• 1784 — participarea comunității la răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan.
• 1848–1849 — zona face parte din Țara Moților apărată de Avram Iancu.
• 1952 — modernizarea uzinei de preparare și extinderea exploatării la orizonturile adânci.
• 1998 — Baia de Arieș este declarată oraș prin Legea nr. 11/1998.
• 2004–2006 — încetarea activității miniere industriale și începutul ecologizării.
• 2019 — redeschiderea Muzeului Orășenesc cu expoziția permanentă „Aurul Arieșului”.
• 2025 — lansarea portalului digital e-Primăria și digitalizarea serviciilor publice.